18 nov. 2014

DULCE CĂPRIOARĂ SĂGETATĂ


VICTORIEI!


Dulce căprioară săgetată,
unde-i tristul tău surâs de altădată?

Cum! Cum aș vrea să te urmez printre stejari și brazi,
în prăpastie să nu cazi!

Peste frunte-mi noaptea grea se lasă
și nicăieri nu mă mai simt la mine acasă!

Zilele mi-s atât de pustii și puține,
cum să mai alerg prin furtună cu tine?!

La orice pas mi se rupe câte-o catușă
și moartea îmi bate, îmi bate la ușă!

                                                                                                                                  Aron Cotruș



Moare într-un accident de automobil Victoria Pandrea, în memoria căruia Aron Cotruș va scrie poeziile "Dulce Căprioară săgetată....", "În amintirea Victoriei",  "Cu un strigăt scurt și viu".




ÎN AMINTIREA VICTORIEI

Intră și iese când vrea,
este stăpână în casa și-n inima mea.
Nu mai sunt pe nimica domn,
doarme lângă mine și mă scoală din somn,
fără teamă că mă deșteaptă și mă supară, poate.
Ea îi de-acuma doamnă peste toate,
peste bune și rele
până la capătul zilelor mele...
Ea intra și iese ca o crăiasă, de moarte-ncoronată
și va porunci în viața-mi ca nimeni niciodată.


Poate Dumnezeu a vrut să fie așa;
nu ne-am putut uni în viață
și ne-a unit pentru totdeauna moartea ei,
Dacă-n viața au fost neînțelegeri între noi,
acum nu mai este nici una.
Ea-i de-acum înainte aurora, amiaza, ziua, seara și noaptea
zilelor mele și nimic nu se mai întâmplă,
în viața mea fără cuvântul și pecetea ei.

August 26, 1957




M-AI PIERDUT

M-ai pierdut, n-ai vrut nici cum,
să mai crezi că-ți ies în drum.
Te-am pierdut și-ntr-una sânger,
parc-aș  fi pierdut un înger.


Prin ai vieții codrii deși,
știu că-n drum n-ai să-mi mai ieși,
numa-n vis sub chip de înger,
să mă faci mereu să sânger.


Hot Springs, Arkansas. Septembrie 14. 1957





CĂPRIOARA

Căprioară dulce, săgetată-n piept,
la ce izvor de-argint să te aștept?
Cum să te-nsoțesc de-acum pe-același drum?
Cu pașii grei cu ochii mei de fum,
alb sunt, mâhnit și-uitat
și capul nu am unde să mi-l pun!
Pe țărmii Oceanului, ce-am căutat??






CU UN STRIGĂT SCURT ȘI VIU

Cu un strigăt scurt și viu,
ți-ai schimbat patu-n sicriu...
Ca răpita-n cer, de vis,
ochii nu ți-ai mai deschis...

Și-am rămas fără de glas,
ca de-un glonț iîn frunte tras.

Să mă culc și să mă scol,
ca pe-o margine de gol.

Să-mi rămână-n veci neșters
negrul drum pe care-ai mers...






PAS PUSTIU


Pas pustiu e pasul meu de fum,
cin' l-ar mai putea opri vreodată-n drum?

Cum aș vrea ca pe-un vrăjit covor
lin, fericirea să ți-o pun sub picioare,

pe când eu să tot scapăt și să scapăt,
în al vieții codru fără capăt...






RUGĂCIUNE

Albă floare a Carmelului,
dulce mielușea a mielului,
roagă-te pentru Virginia cea dusă departe,
în împărăția de peste moarte.
Și pentru cea ce trăiește aproape,
dincoace de marile și amarele ape.

Și nu-ți uita nici de cel ce trăiește ca o nălucă
ce vrea prin furtuni crucea până la capăt să și-o ea
dar umerii mușcații de vifore prea multe
umerii de plumb, nu pot să-l mai ducă...



Carmel, California, Decembrie 10.1957


Poezii de Aron Cotruș




8 iul. 2014

Noii Asasini sunt deja pe poziţiile de luptă

 Alamut

Nu este o poveste. Nu este vorba despre o legendă urbană. Este o realitate care străbate istoria: Secta Asasinilor și doctrina lor, reluată acum, la început de mileniu, în formula, la fel de înspăimântătoare ca odinioară, a ucigașilor sinucigaşi.

Pentru început, îngăduiți-mi reamintirea unei legende pe care unii o consideră printre cele fundamentale pentru înțelegerea mentalităţii specifice a lumii arabe. 


Lume pe ce care, cu armele în mână (dar nu numai) au încercat s-o cunoască templierii veniţi să elibereze Sfântul Mormânt, ei fiind cei care aveau să vorbească lumii, cu reală spaimă, nu numai de marele duşman militar, Saladin, ci şi de cel pe care-l numiseră Bătrânul de pe Munte (Chair al-Jabal): Hasan Sabbah, căruia Omar Khayam îi spunea că „în tine sunt şi paradisul şi infernul”.

Relatarea lui Marco Polo identifică cetatea fortificată în care Bătrânul de pe Munte îşi strîngea adepţii, cetatea Alamut  (la 1800 m.altitudine, în munţii Elbruz, zona Mazenderan, la sudul Mării Caspice) devenind parte a mitologiei Orientului Mijlociu deoarece de acolo avea să iradieze, timp de secole, puterea înspăimântătoare a adepţilor luii Sahhab, denumiţi hassidinii, originea termenului contemporan de asasini.



Erau organizați în grupe de luptă de şase persoane, pe sistemul de acum al trupelor de comando. Misiunile erau exclusiv sinucigașe, căci ei trebuiau să ucidă în văzul lumii, în mulţime, sacrificându-și totodată propria viaţă, transmițând astfel exact același tip de semnal de violenţă şi fanatism pentru o idee sau o credinţă pe care, peste secole, vor să-l dea şi atentatorii sinucigaşi de azi...

Nu ajunge să ne ucidem duşmanii, nu suntem niște ucigași, suntem cei care execută o misiune, trebuie să acţionăm în public pentru a da un exemplu. Ucidem un om, terorizăm o sută de mii. 


Într-adevăr, nu este suficient să execuți oameni şi să răspândești teroarea, dar trebuie să ştii cum să mori căci, dacă ucigând, ne descurajăm dușmanii să mai îndrăznească să facă ceva împotriva noastră, alegând să murim în modul cel mai curajos posibil, obligăm mulţimea să ne admire.  

Facem asta pentru că, din acea mulțime de oameni, se vor ridica unii care vor veni să se alăture rândurilor noastre. A muri este mai important decât a ucide. Ucidem pentru a ne apăra, murim pentru a converti, pentru a cuceri. A cuceri este un scop, a te apăra nu este decât un mijloc. Nu sunteți făcuți pentru această lume, ci pentru cealaltă.

Hasan Sabbah (Sayyadina Hasan Bin Sabbah 1034-1124), Marele Maestru al Sectei Asasinilor

Cum erau recrutaţi? Povestea spune că erau răpiţi adolescenţi din zonele cel mai sărace, imediat drogaţi pentru a se trezi mai apoi în realitatea de vis de la Alamut unde, timp de câteva săptămâni, aveau la dispoziţie opulenţa de vis pe care o asemănau doar paradisului: femei, mâncăruri exotice, luxul unor încăperi superbe cu băi de marmură... 


Între timp, în mâncare li se punea hasis amestecat în dulceaţa de tradafiri (de aici numele de Haşişini, Hassidini), ceea ce le inducea o stare soporifică cvasi-permanentă în care deveneau extrem de sensibili la mesajele de îndoctrinare pe care le rostea Bătrânul de pe Munte. Deveneau dublu dependenți, atât de drog, cât şi de mediul de vis în care trăiau. 

Ca o paranteză, tipul acesta de îndoctrinare sub drog a fost încercat, la mijlocul secolului XX, în experimentul MKULTRA, spre exemplu... După o anumită perioadă, era mărită brusc doza de drog şi erau duşi să se trezească în acelaşi loc mizer de unde fuseseră răpiți. 

Cu un mesaj clar: dacă vor să ajungă în Paradisul lui Allah, căruia Alamut îi era imaginea fidelă, atunci trebuiau să facă ceea ce le cerea Bătrânul de pe Munte.  Şi atunci, reacția era absolut previzibilă: cu surâsul pe buze, tinerii adepți ai sectei plecau să asasineze la comandă, fără milă, fără regrete, cu convingerea absolută că îndeplineau o misiune sacră.

"Să știți că, la granița între Damasc, Antiohia şi Alep, în munți, se află un neam de Sarazini care, în dialectul lor, își spun Heisesini, și pe limba noastră Stăpânii muntelui. Trăiesc fără lege, chiar împotriva regulilor Sarazinilor, în castelele lor din munte ce sunt aproape de necucerit căci sunt foarte bine fortificate... 


Au un conducător care trezeşte o teroare imensă în sufletul tuturor prinţilor sarazini, de mai aproape sau mai de departe, precum şi în sufletul seniorilor creştini învecinaţi, căci are obieciul să-i ucidă într-un fel uimitor... De mici, tinerii de acolo sunt învăţaţi să asculte de orice ordin şi de tot ceea ce spune stăpânul lor, cel care le va oferi bucuriile paradisului deoarece îi este dată puterea absolută asupra tuturor ființelor vii.

Li se mai spune că, dacă nu-i vor da ascultare, nu mai au nici un fel de izbăvire... Atunci, cum au fost învăţaţi, fără obiecţii sau îndoială, i se aruncă la picioare şi răspund plini de fervoare că-i vor da ascultare întru toate. Şi atunci stăpânul lor le dă câte un pumnal şi-i trimite să ucidă un prinţ oarecare, cel pe care Stăpânul îl dorește mort".

Raport din 1175 al unui trimis al Împăratului Barbarosa  (citat de Bernard Lewis, The Assasins. A radical sect in Islam)

Secta avea să se ramifice pe întreg spaţiul Orientului Mijlociu unde adepţii săi (sursa Gaillardin, Dicţionarul sec. al XIX-lea) erau cunoscuți sub numele de Ismaeliţi orientali (pentru a-i deosebi de cei din Egipt), Bathenieni sau partizanii cultului interior, Molahed sau necredincioşii şi, evident, Asasinii. 


Şeful lor suprem (pentru care noi am dat preferat numele provenit din istoria templieră) se numea Stăpânul Cuţitelor (aluzie la rama de predilecţie a asasinilor, pumnalul) sau Stăpânul de pe Munte (Şeik al Djebal). Puterea Asasinilor se va întinde din zona Mediteranei până în Turkestan.

Dispuneau de castele fortificate în trei provincii: Siria, Djebal şi Kuşistan (zona muntoasă între Afganistan şi Pakistan), fiecare condusă de dailbekisri, subordonat direct doar Bătrânului de pe Munte. Puterea lor vizibilă durează aproximativ 150 de ani, când fortărețele le sunt cucerite de mongolii conduși de Hulagu care începe o prigoană totală împotriva lor, ucigând pe loc mii de adepți, vânându-i pe ceilalți pe tot cuprinsul Asiei.

Se pare însă, spune tradiția, că nu au dispărut însă niciodată şi că avem şi acum asemenea comunități în zona Iran-Siria-Afganistan, în munții Libanului, sau în zone ferite din apropierea fluviului Gange.

Cu siguranţă că lecţia, mentalitatea şi procedeele specifice nu au dispărut, reluate acum (cu doar necesarele îmbunătăţiri tehnologice) în practica organizaţiilor teroriste de sorginte fundamentalistă care acţionează acum în spaţiul Orientului Mijlociu. 


De aici şi îngrijorarea cu care analiștii serviciilor de informații privesc proclamarea Califatului, semnal neîndoios că recrudescența vizibilă din ultimii ani (mai ales după asasinarea lui Bin Laden) a căpătat un chip nou şi o formulă de organizare specifică  ce anunță revenirea la structurarea religios-administrativă a fanaticilor de odinioară din Secta Asasinilor.

Ceea ce se întâmplă, este o deplasare de la structurarea clasică a mișcărilor teroriste de la mijlocul şi finele sec. XX, la una ce pare pusă definitiv sub direct control religios, foştii conducători politico-militari din generaţia Arafat sau chiar Bin Laden fiind înlocuiți de şeici războinici.

Sigur, comparația este exactă până la un anumit punct. Dincolo de el, trebuie notate cele două mari noutăţi ale momentului: acceptarea pe o scară din ce în ce mai largă a “convertiţilor”  proveniți mai ales din lumea occidentală, aşa numiţii “mujahedini cu ochi albaştri” şi a femeilor, o categorie cu totul specială, impresionantă prin fanatismul şi curajul de care dau dovadă şi despre care am putea vorbi într-un material separat.

Reapare o structură foarte veche, una direct combatantă, practic, cu aceeaşi bază ideologică de pe vremea când templierii descopereau Ţara Sfântă. Se schimbă paradigma puterii într-un spațiu şi până acum cu potenţial exploziv foarte ridicat, devenit super-volatil deoarce acum, pentru prima oară după secole, liderii religioşi sunt cei care cer şi obţin puterea asupra armelor. Consecințele, din nefericire, vor fi dramatice şi rapide.
 

Noii Asasini sunt deja pe poziții.  Ei, cum spunea, acum o mie de ani Bătrânul de pe Munte, știu că nu sunt făcuți pentru lumea asta. Ci pentru cealaltă. Şi vor vrea s-o arate.

sursa: adevărul.ro


22 iun. 2014

Membrii Statului Islamic din Irak şi Levant (ISIL) - Antrenaţi de SUA și înarmaţi de saudiţi


În martie 2013, săptămânalul german Der Spiegel anunța că americanii antrenau rebelii sirieni în Iordania.
ISIL se concentrează pe crearea unui califat musulman în Siria și Irak.
sursa:
Epoch Times România
http://epochtimes-romania.com/news/mici-detalii-despre-isil-antrenati-de-sua-inarmati-de-sauditi---219129

==========================================================
=======================================================================
==========================================================




30 mai 2014

Uniunea Europeană Sclavagistă - Europa Ghetourilor


Ghetou este un cuvânt venețian, care desemna un cartier unde locuiau "stranierii", 
In 1555, cetățenii stranieri ai Romei au fost forțați să trăiască într-un cartier împrejmuit, zăvorât noaptea, ale cărui porți se deschideau dimineața.

 După câteva secole aceeași gândire transformarea tuturor oamenilor în sclavi supuși unei elite restrânse, instaurarea unui control total asupra individului și instaurarea unei diabolice dictaturi financiare.
 Exact conform cuvintelor Apocalipsei:”și nimeni nu va putea să vândă sau să cumpere dacă nu va avea semnul fiarei pe frunte și pe mâna dreaptă”.
Ghetoul Rignano Garganico


Ghetoul Rignano Garganico, între orașele Foggia si San Severo la circa 15 kilometri de Foggia, pe un teren locuiesc  foarte multi  imigranți care lucrează în agricultură, în special pentru recoltarea de sparanghel și de tomate .
Un mic orășel între 800 - 1000  de persoane  unde acești stranieri în mod special negri au deschis chiar Restaurante, baruri, mici magazine.
Ghetoul este împărțit pe zone de origine : Coasta de Fildes, Burkina Faso, Guineea, Senegal, Nigeria, Mali, Benin, Maroc, Tunisia etc . Muncitorii africani care lucrează în aceasta zonă din Puglia locuiesc de ani de zile  în Italia.
Foarte mulți sunt proveniți din nordul Italiei, au lucrat în Milano, Torino , Brescia, Bergamo în fabrici și pe șantiere. Apoi, din cauza crizei economice unde Italia este grav afectată au pierdut locurile de muncă și au venit în sud în agricultură.
Civilizație Occidentală într-o țară creștină și membră a Uniunii Europene




In zona locuiesc foarte multi albanezi, romani, bulgari, ucrainieni,  unde sunt cazați prin diferite ferme.
Foarte multe case sunt părăsite italienii plecând la orașe ori emigrând în America, Australia.






Foarte multi emigranți și-au distrus sănătatea muncind în condiții de sclavie moderna pentru mai nimic.
Mii de români au luat țeapa de la acești fermieri italieni mulți au "caporali" albanezi.
 

Mulți albanezi după căderea regimului comunist din Albania condus de Enver Halil Hoxha și succesorul lui Ramiz Alia 
au trecut peste marea Adriatică cu bărcile și au devenit slugi loiale fermierilor italieni,



Italia fiind o tară "profund creștină" unde majoritatea populației este catolică fiind nepăsători, exploatând circa 7 milioane de stranieri majoritatea lucrând în agricultura, construcții ori având grijă de boșorogii lor care vor să trăiască 100 de ani.


=========================================================
=======================================================================
=========================================================

Motto: “Când guvernul violează drepturile poporului, insurecția este, pentru popor și pentru orice parte a sa, dreptul cel mai sacru și cea mai indispensabilă dintre îndatoriri.” Articolul 35 din “Declarația drepturilor omului și ale cetățeanului” din anul 1793.
Acest articol a dispărut din “Declarația universală a drepturilor omului” a Națiunilor Unite.

=============================================================
======================================================================
=============================================================

 
Diferite imagini din Foggia

 Colonelul Moise Maldacea  - Parcul Urbano Karol Wojtyla

Moise Maldacea (Foggia, 16 aprilie 1822 - Bari, 17 martie 1898) a fost un patriot italian și militar cu origini românești.

Moise Maldacea


 Piazza Cavour


 Parcul cu numele fostului Papa polonez Urbano Karol Wojtyla din orașul Foggia

Gara din orașul Foggia








Foto - Colosseum

13 mar. 2014

A colaborat Ticu Dumitrescu cu fosta Securitate?

De ce nu l-au întrebat ?


De ce foștii torționari securiști și comuniști au pensii de 5 ori mai mari decât foștii persecutați politici ?!
De ce foștii ofițeri de securitate care au decizii definitive că au comis abuzuri și au încălcat drepturile și libertățile omului se destrăbălează cu pensii foarte mari?!



 ===========================================================

=======================================================================

===========================================================

Corneliu Turianu sau Ticu Dumitrescu la șefia CNSAS? Aceasta pare sa fie întrebarea care ne tulbura în momentul de fata. Sunt însă și voci demne de luat în seama care spun ca nici unul dintre cei doi nu ar merita o asemenea demnitate deoarece au colaborat cu fosta Securitate.

A colaborat Ticu Dumitrescu cu fosta Securitate?

 
Desi dovezi concludente nu au in acest sens, foștii colegi din AFDPR ai lui Ticu Dumitrescu susțin aceasta varianta.

Popilian Constatin și Gheorghe Jijie, președintele și vicepreședintele Federației Foștilor Deținuți Politici au încercat într-un interviu acordat pentru HotNews sa lămurească motivele care i-au determinat sa părăsească AFDPR-ul și sa se constituie într-o noua formațiune.

Ei tocmai au câștigat un proces împotriva lui Ticu Dumitrescu obligându-l pe acesta sa dea jos firma de pe sediul AFDPR pe care scria "Uniunea Internațională a Foștilor Deținuți Politici", considerând acesta o uzurpare, el nereprezantand decât o parte a foștilor deținuți, fiind puternic contestat de FFDP tocmai pe motivul ca a colaborat cu fosta Securitate.




Ce argumente se aduc pentru susținerea acestor acuze:

1. La ieșirea din închisoare Ticu Dumitrescu este numit șef de șantier în condițiile în care foștii deținuți politici abia își găseau un loc la munca de jos.

2. A fost decorat în 1983 cu Ordinul Muncii clasa a III-a, în condițiile în care acest ordin nu se acorda fără avizul prealabil al Securității și al Partidului Comunist.

3. Existenta unui act oficial al Direcției Generale a Siguranței Poporului din 29 oct. 1949 (nr. 113/441) în care se cere Direcției a V-a de Securitate (cea care făcea arestările) ca Ticu Dumitrescu sa nu fie arestat deoarece acesta "constituie obiectiv în acțiunea informativa a PNT-ului". Actul poarta semnătura colonelului de securitate Birtas Gh.

Ticu Dumitrescu a spus ca "obiectiv în acțiunea informativa" înseamnă în fapt ca el era urmărit de securitate pentru a putea fi descoperite legăturile din PNT și tocmai de aceea nu se dorea arestarea sa.

Profesorul universitar doctor Vladimir Iliescu, de la Historioche Institut RWTH Aachen, Germania, susține însă ca actul arata clar ca Ticu Dumitrescu a fost colaborator. In cazul în care el era doar urmărit s-ar fi spus "obiectiv sub supraveghere" și nu "obiectiv în acțiune informativa".

4. O scrisoare a sase ingineri, care au lucrat cu Ticu Dumitrescu pe șantier, către fostul președinte al AFDPR, Latea, în care îl acuza pe Ticu ca și-a format o adevărată rețea de informatori cu care teroriza oamenii de pe șantier.

Ei spun ca era un om limitat și care-i ura pe toți cei cu studii superioare având pretenția sa fie și el numit inginer deși nu avea aceasta calitate, fiind impus în postura de șef de șantier de partidul comunist.

5. Este acuzat ca a folosit adesea forța împotriva foștilor deținuți politici care nu aveau o părere prea buna despre el. Este dat exemplu acțiunea din 2000 când a blocat sediul AFDPR de pe str. Mantuleasa aducând în curte o armata de bodyguarzi ce nu au lăsat pe nimeni sa mai pătrundă în sediu.

Conflictul a fost rezolvat parțial doar când ceilalți deținuți au venit însoțiți de un maior de politie. Printre cei obstrucționați atunci s-au numărat și doi cunoscuți parlamentarii PNTCD, Manea și Ionescu Galbeni.


6. Este acuzat ca se agata de scaun, fiind de 16 ani președinte al AFDPR. Mai mult, cei doi interlocutori spun ca poziția de președinte ar fi fost obținută prin tot felul de mijloace neortodoxe.

Cazimir Ionescu a dezvăluit în emisiunea "100%" de pe Realitatea Tv ca mai multi membri ai CNSAS s-au hotărât sa-i ceara marți dimineața lui Ticu Dumitrescu sa lămurească acuzațiile care i se aduc.

Împotriva lui Ticu Dumitrescu au fost scrise și câteva cărți de către foști deținuți politici în care ii aduc acuzații multiple.





Corneliu Turianu a făcut parte din aparatul de politie politica?


Nici actualul președinte al CNSAS nu este scutit de acuze. In emisiunea "România la Raport" realizata de Andreea Pora la Radio MIX, cunoscutul cercetător istoric, Marius Oprea, a afirmat nici mai mult, nici mai puțin decât ca Turianu a făcut parte din aparatul de politie politica.

Consilierul primului ministru pe probleme de securitate, Marius Oprea, susține ca noul președinte al CNSAS, Corneliu Turianu, intra sub incidenta Legii Ticu, pentru ca a făcut parte din angrenajul represiv al sistemului comunist. Oprea a afirmat ca alegerea acestuia în fruntea CNSAS este ca și cum s-ar fi pus „lupul paznic la oi".

„Domnul Corneliu Turianu are o întreagă cariera de justițiabil al statului comunist, de magistrat al statului comunist in spatele sau, încă din 1958. Și-a început cariera ca secretar al Tribunalului Popular al Raionului Caracal, ori în 1958 justiția era ultima spiță la roata represiva a sistemului comunist.

Mi-e greu sa cred ca în lunga sa cariera care a început ca secretar al Tribunalului Popular al Raionului Caracal, a urmat apoi ca executor judecătoresc al aceluiași tribunal, după stagiul militar, a fost apoi judecător al Tribunalului Raionului 23 August, judecător la judecătoria sectorului 8.

In 1971 a fost promovat la Judecătoria sectorului 1, deci in buricul Capitalei, după care a ajuns vicepreședinte la Judecătoria sectorului 8, de unde plecase. Judecător, președinte de secție la Tribunalul Municipiului București din ’79 începând. Intre 1979 și 1990 a fost președinte de secție la Tribunalul Municipiului București", a declarat Marius Oprea la radio MIX FM.

In replica, Corneliu Turianu susține ca nu este nici o rușine sa faci parte dintr-o familie de magistrați. Fostul judecător spune ca după 1990 nu era nevoie de nici un aviz, iar el a fost cel care l-a condamnat la 16 ani de închisoare pe minerul care a intrat în 13-15 iunie în sediul PNTCD.

Ionut Bãias


Surse:
http://www.miscarea.net/1-cnsas.htm

http://www.evz.ro/detalii/stiri/ticu-dumitrescu-nu-vrem-sa-devenim-o-povara-793062.html

26 ian. 2014

REVOLTA MINERILOR DE LA MOTRU DIN 19 OCTOMBRIE 1981


Raluca Nicoleta SPIRIDON

Greva Minerilor de la Motru, din 19 octombrie 1981, este un eveniment mai puţin cunoscut, nu atât din cauza dezinteresului faţă de un asemenea subiect, cât mai ales din lipsă de surse documentare. Distanţa temporală relativ mică de la producerea acestui eveniment a făcut posibilă după căderea regimului comunist, reconstituirea faptelor, cu ajutorul interviurilor de istorie orală, de către profesorul Gheorghe Gorun în cartea Rezistenţa la comunism Motru.

Un plus de informație aduce studiul Adelinei Ţînţariu – Motru – 1981, o revoltă a disperării, mai ales în privinţa rolului pe care trebuia să-l dețină bazinul carbonifer al Olteniei în politica energetică a României, a raportărilor fictive de producţie (aspecte documentate după fondul de arhivă CC al PCR, Secția Cancelarie şi Secţia organizatorică) şi nu în ultimul rând referitor la organizarea controlului politico-social de către Miliţie, după producerea evenimentelor (detalii aflate în Arhiva Ministerului de Interne).
 

În România, grevele şi protestele muncitoreşti din anii '70 - '80 ai secolului trecut s-au produs simptomatic, atunci când, urmare a crizei economice, erau aplicate măsuri cu efecte imediate în scăderea nivelului de salarizare şi, implicit, al condiţiilor de viaţă şi de muncă. Situaţia s-a agravat pe fondul opţiunilor neo-staliniste de exercitare a puterii de către Nicolae Ceauşescu, cu efecte directe în cursul economic ce avea să fie urmat după anii '70: „După 1970, partidul a hotărât sub influenta lui Ceaușescu și peste opoziția lui Maurer să revizuiască [indicatorii centrali de plan] mărindu-le prevederile adoptate în 1969 pentru cincinalul următor 1971-1975. 

Ca urmare rata de acumulare a crescut la 13%, procentul investiţiilor în industrie a crescut la 49%, în timp ce, investițiile în agricultură au scăzut cu 13%, aceasta în ciuda dublării între 1970 şi 1974 a exporturilor de produse cerealiere şi de carne”. 
Modul de direcţionare a investiţiilor industriale s-a dovedit eronat, România dezvoltând în unele situații – ca de exemplu, petrochimie – capacităţi industriale vulnerabile ulterior în faţa creşterii preţului materiilor prime şi în faţa supraproducţiei la nivel mondial. 

Conform lui R.J. Crampton, „strategia economică de la începutul anilor '70 dăduse rezultate dezastruoase. România împrumutase bani din Occident pentru a-şi dezvolta capacitatea de rafinare, în vederea prelucrării ţiţeiului ieftin adus din Orientul Mijlociu, dar spre sfârşitul deceniului crescuse atât preţul ţiţeiului cât şi preţul la împrumuturi. 

Apoi în deceniul următor când România putea exporta produse rafinate din petrol preţurile au început să scadă”. La sfârşitul anului 1981, Nicolae Ceauşescu cere reeşalonarea datoriei externe (10,2 miliarde dolari), situaţie în care „recomandările F.M.I. au fost de reducere a importurilor”. 
Este contextul în care regimul trece la măsuri restrictive: creşterea exporturilor în detrimentul aprovizionării pieţei interne mai ales în ceea ce priveşte produsele agro-alimentare, căutarea unor surse paralele de producere a energiei, de aici decurgând în ceea ce ne interesează redeschiderea sau deschiderea a noi fronturi de lucru în industria carboniferă pentru a limita importurile de petrol, înlăturarea venitului salarial minim garantat – element fundamental al legislației socialiste.
 


Cauza imediată a revoltei minerilor din octombrie 1981 de la Motru a constituit-o, în mod special, articolul 8 din Decretul nr. 313 din 17 octombrie 1981 privind unele măsuri referitoare la întărirea autoconducerii şi autoaprovizionării teritoriale, precum şi la asigurarea aprovizionării în bune condiţii a populaţiei cu pâine, făină şi mălai, care prevedea: „pornind de la consumul mediu pe locuitor realizat până în prezent, pentru populaţia din municipii şi oraşe şi personalul muncitor care domiciliază în alte localităţi şi se aprovizionează din localităţile în care lucrează se va asigura, în anul agricol 1981-1982, în medie pe persoană: pâine, făină, paste făinoase şi mălai, în echivalent de până la 150 kg grâu si până la 30 kg porumb. 

Membrii de familie ai persoanelor încadrate în muncă la unităţi din alte localităţi se aprovizionează din localitatea de domiciliu, în limita cantităților stabilite pentru localitatea respectivă”.
În fapt, acest decret introducea raţionalizarea consumului produselor susamintite în zonele miniere, care, alături de oraşul Bucureşti, fuseseră până atunci exceptate de la cartelare. Se limita astfel aprovizionarea la nivel familial, într-o zonă unde „în mineritul şi întreprinderile adiacente lucrau aproximativ 11 000 de navetişti, aduşi de pe 87 de trasee din Gorj şi judeţele limitrofe”8 care se aprovizionau şi pentru familiile lor. O altă cauză ce derivă din cea esenţială a constituit-o şi modul în care au fost puse în practică prevederile decretului la nivel local.
Conform lui Gheorghe Gorun, toţi martorii la eveniment cu funcţii de răspundere au luat cunoştinţă despre decret din presă, Buletinul Oficial neavând cum să ajungă la Motru până luni 19 octombrie 1981.
În această zi, secretarul Comitetului orăşenesc de partid Motru a convocat într-o şedinţă operativă pe secretarii de partid din toate unităţile miniere, pe şefii unităţilor comerciale şi alte persoane cu funcţii de răspundere în vederea stabilirii modului în care urmau să fie aplicate prevederile decretului referitoare la aprovizionarea cu produse de panificaţie, iar decizia a fost raționalizarea pâinii (400 grame pâine de persoană). 

De asemenea,potrivit aceluiași autor, „fostul şef al Miliției (V.B.) precizează că a avut o opinie diferită, susţinută şi de vicepreşedintele I. Pigui. Ei au spus că nu trebuie să se raţionalizeze pâinea pentru că nu sunt îndeplinite condiţiile stabilite de Decret, respectiv construirea brutăriilor în majoritatea localităţilor. Secretarul Comitetului orăşenesc de partid a luat legătura cu primul secretar al Comitetului Judeţean al PCR, Nicolae Gavrilescu. Acesta i-a cerut să aplice ad litteram decretul”.
 

În urma aflării acestei decizii, primele manifestări de nemulţumire au avut loc la mina Roşiuţa, unde minerii schimbului II au refuzat să intre în mină, iar la ieşirea celor din schimbul I au decis să plece la Consiliul Popular şi Comitetul de Partid unde vor scanda lozinci contestatare. O poziţie radicală au avut-o minerii de la mina Leurda, care blochează intrarea în incinta minei. La scurt timp „s-au conturat 3 centre puternice de
rezistenţă [revoltă]: 1. zona centrală a oraşului, cu participanţi foarte diferiţi (femei, muncitori care nu se aflau în acea dimineaţă la lucru, ţărani veniţi să se aprovizioneze) 


2.Mina Roşiuţa şi 3. Mina Leurda, care polarizează, începând cu orele 13-14 interesul
activului judeţean de partid”10. În urma declanşării puternicului val contestatar, la
exploatările miniere se deplasează mai mulţi activişti de la Comitetul judeţean de partid,
în frunte cu primul secretar, N. Gavrilescu. 

În faţa acestora, reacţia minerilor a fost de refuz al oricărui compromis de moment, solicitând prezenţa lui Nicolae Ceauşescu, dat fiind şi precedentul din 2-3 august 1977. În consecinţă, s-au depăşit limitele unei probleme ce ar fi putut fi rezolvată la nivel local, primul secretar Nicolae Gavrilescu înştiinţând conducerea centrală de partid şi de stat asupra situaţiei create. Aflat la Craiova, Emil Bobu, secretar cu probleme organizatorice al C.C. al P.C.R. a fost direcţionat de către Nicolae Ceauşescu spre centrul protestatar cu misiunea rezolvării revendicărilor minerilor. 

La mina Leurda, acesta a eşuat, la rândul său, în încercarea de a-i pacifica pe mineri prin alternarea valorizării eforturilor lui Nicolae Ceauşescu în privinţa dezvoltării industriei miniere, cu promisiuni de aprovizionare nelimitată.
 

În fapt, depăşiţi de situaţie, responsabilii de partid s-au mobilizat în două locaţii: la Combinatul minier s-au deplasat Emil Bobu şi Nicolae Gavrilescu, pentru ca ulterior aici să ajungă George Homoştean, Tudor Postelnicu, Emil Macri, Nicolae Iscrulescu; la Blocul I 2 din Micro 1 s-au aflat şeful Securităţii judeţului, lucrători de miliţie, activişti ai Comitetului Judeţean şi activişti locali, aici fiind concentrate instituţiile locale (Miliţie, Consiliu Popular, Comitet de Partid, Securitate).

Este locația în faţa căreia, în după-amiaza zilei de 19 octombrie 1981, după ora 16.00, se concentrează manifestarea nemulțumirilor minerilor. Numărul participanților a fost estimat la 3.000 – 4.000 participanți. 

Radicalizarea protestelor în jurul orei 22.00 a condus la ocuparea clădirii, distrugerea simbolurilor politice comuniste, incendierea dosarelor conţinând caziere, încercarea de a intra în camerele unde erau depozitate armele. În paralel, fără să fie cunoscut de către contestatari, în localul Şcolii generale nr. 1 din apropierea centrului politico administrativ se instalase un punct de monitorizare a cursului evenimentelor.
 

Precedată de unele încercări de descurajare a participanţilor prin lansări de zvonuri alarmante, reprimarea în forţă a manifestaţiei se declanşează în momentul în care „la primărie s-a ajuns cu distrugerea la etajul II”11. În prezent, nu există date documentare precise asupra efectivelor antrenate în această acţiune.Mărturiile vorbesc de intervenţia luptătorilor special echipaţi, aduşi în trei microbuze, care trec prin mulţime şi pătrund în centrul politico-administrativ; de asemenea, a rămas în memoria colectivă faptul că „au fost aduse numeroase efective militare de la Tg. Jiu, Turnu Severin şi Craiova”. 

Este posibil ca amplasarea lor în dispozitiv, aşa cum este ea reconstituită, în baza mărturiilor, de profesorul Gheorghe Gorun – unităţile din Dolj au fost staționate la intrarea în oraş dinspre Turnu Severin şi ar fi putut interveni la prima solicitare a centrului de coordonare de la Şcoala nr. 1, în timp ce unitățile din Tg. Jiu se opresc pe 
Dealul Bujorăscu la intrarea din direcția Tg. Jiu – să fi avut probabil în vedere gradarea efectivelor în caz de intervenţie, în funcţie de provenienţa lor. Pătrunderea unei trupe de intervenție în centrul administrativ, urmată imediat de deschiderea focului, în scop de intimidare, a condus la dispersarea mulţimii, iar în jurul orelor 2-3 (20 oct.), la finalul revoltei.
Asemănător celor petrecute după 2-3 august 1977 în Valea Jiului, oraşul Motru a fost izolat de restul ţării, toate telefoanele fiind întrerupte începând cu a doua zi, s-a recurs la verificarea a 123 persoane din Motru aflate în preocupările Miliţiei şi a celor 1.244 existente deja în baza sa de lucru14, precum şi a persoanelor nou angajate sau carese prezentau pentru angajare. 


Potrivit unei Note Raport privind situația operativă din oraș, din 18 decembrie 1981, la această dată „existau 414 surse de informare, dintre care 53 de informatori, 111 colaboratori, 8 rezidenți, 16 gazde şi 126 de persoane de sprijin”.
 
Pentru a nu se lăsa impresia că s-a cedat în faţa presiunii mulţimii au fost reţinute, în 22 sau 25 octombrie, 9 persoane. În urma procesului din 2 decembrie 1981, acestea au fost condamnate pentru infracţiuni de drept comun – distrugere în dauna avutului obştesc şi ultraj contra bunelor moravuri – de către un complet al Tribunalului din Timişoara care s-a deplasat la Bucureşti. 

Este vorba despre: 

Nişulescu Viorel, din Roşiuţa, în vârstă de 22 ani, 7 ani închisoare; 

Sârbu Gheorghe, din com. Corneşti, jud. Iaşi, în vârstă de 36 ani, 8 ani închisoare; 

Tarnovschi Nicolae, etnic polonez din Fundulea, în vârstă de 27 ani, 7 ani închisoare; 

Gaidaş Alexandru, din Mehadia, în vârstă de 19 ani, 8 ani închisoare; 

Chirilă Ştefan, din Motru, în vârstă de 22 ani, 7 ani închisoare; 

Soare Constantin, din Motru, în vârstă de 23 ani, 8 ani închisoare; 

TătaruDumitru Dănuţ, din Codlea, în vârstă de 23 ani, 8 ani închisoare; 

Măciucă Valerică, din Hunedoara, în vârstă de 21 ani, 8 ani închisoare; 

Ursan Valerică, din Suhărău Botoşani, în vârstă de 19 ani, 7 ani închisoare.
 

Faţă de anchetele şi investigațiile petrecute după 2 – 3 august 1977, în Valea Jiului, intervine o diferență majoră nu atât în ceea ce privește metodele de anchetă, cât mai ales în privința obiectivului acestor anchete. 

Folosirea presiunilor fizice şi psihice în cadrul anchetelor a fost circumscrisă după 2-3 august 1977, preocupării majore a Securității de a se stabili dacă forţe străine s-au aflat la originea declanșării evenimentului, în timp ce în cazul protestelor de la Motru nu s-a mers pe o astfel de ipoteză, neexistând echivocuri asupra cauzelor interne ale
protestului: „la toate anchetele se puneau de zeci de ori întrebările:

Ce-ați vrut să faceți cu răscoala voastră?
 

Şi care mai sunt liderii mișcării pe lângă voi?”.
 

În privința altor măsuri întreprinse în cadrul exploatărilor miniere de la Motru, un raport privind modul cum au fost rezolvate problemele ordonate de conducerea D.S.S. în cazul Motru, nedatat, întocmit de gen. mr. Emil Macri, precizează că un număr de 13 persoane au fost avertizate (Gheorghe Boroş, Gheorghe Burtică, Petre Centrularu, Ilie Cilică, Vasile Calea, Dinca/Dima Grigore, Anton Baruţ, Constantin Buşoiu, Valerică Gogan, Dragoş Ieremia, Gheorghe Ionescu, Elisabeta Jerca, Gheorghe Cirecescu) iar pentru alte 6 persoane (Ion Frânculescu, Dumitru Mamdres, Nicolae Luţă, Marian Pavel, Nicolae Cirstemain, Gheorghe Manţog) se înainta o informare Comitetului Judeţean Gorj al PCR pentru a hotărî măsurile statutare ce vor fi luate. 

Au mai fost sancționate cu închisoare contravențională două persoane: Ion Buzatu şi Ştefan Berejanţchi pentru tulburarea ordinii şi liniştii publice. Tot împotriva lor exista
mențiunea explicită ca „după executarea pedepsei cei menționați să nu mai fie reprimiţi
în unităţile miniere”.


De asemenea, 6 persoane „au fost puse în discuţia Consiliului Oamenilor Muncii de la întreprinderile unde lucrau şi date în grija colectivelor de muncă”.
 

Din păcate, referinţele asupra măsurilor luate împotriva celor 6 persoane „membri de partid care în zilele de 19-20 octombrie 1981 au avut o poziţie necorespunzătoare la locul de muncă, s-au dedat la acţiuni protestatare având un comportament contrar normelor de etică şi echitate”19 nu sunt exacte şi explicite. Pe nota de informare ce a fost prezentată primului – secretar al Comitetului Judeţean P.C.R. Gorj apare o menţiune în colţul din dreapta sus:„2 excluşi P.C.R., 5 scoşi”.
 

Greva minerilor de la Motru din 19 octombrie 1981 ne sensibilizează, astăzi, prin curajul minerilor de a refuza orice compromis de moment şi a protesta împotriva puterii politice.
Anexăm următoarele documente identificate până în prezent în arhiva CNSAS:
16 Gheorghe Gorun, op. cit., p. 89-90.
17 Mărturie V. Nişulescu apud ibidem p. 88.
18 ACNSAS, fond Documentar, dosar nr. 3453, vol. 3, f. 269-270.
19 Idem, dosar nr. 166, vol. 24, f. 210.
19 Idem, dosar nr. 3453, f. 268.

1. Raport privind modul cum au fost rezolvate problemele ordonate de conducerea DSS în cazul Motru.
2. Notă privind persoanele avertizate în cazul evenimentelor de la Motru.
3. Notă privind un număr de 6 persoane, membri de partid care în zilele de 19 şi 20 octombrie 1981 au avut o poziţie necorespunzătoare la locul de muncă.
4. Notă cu persoanele sancţionate conform Decretului 153 cu închisoare contravenţională.
5. Raport cu propuneri de transfer a mapei de supraveghere informativă a deţinutului Sârbu Gheorghe.
6. Raport cu propuneri de scoatere din baza de lucru a numitului Sârbu Gheorghe şi clasarea materialelor la B.I.D. Gorj – fond Informativ.
 


1. M.I. Strict secret
D.S.S. Ex. unic
Nr. D/00_____ din ____
 

Raport privind modul cum au fost rezolvate problemele ordonate de conducerea D.S.S.în cazul Motru
 

Potrivit ordinului dat de tovarăşul ministru secretar de stat Tudor Postelnicu cu
prilejul analizei evenimentului de la Motru s-a continuat cunoaşterea informativă a
persoanelor implicate îndeosebi pentru conturarea gradului de participare a elementelor
stabilite în cele două urgenţe.
După luarea măsurilor legale împotriva celor 9 persoane care au participat la
acţiunile huliganice, continuându-se activitatea informativ-operativă de cunoaştere şi
documentare a faptelor săvârşite a rezultat următoarele:
a) un număr de 13 persoane au fost stabilite că prin atitudinea şi formele de manifestare au creat şi menţinut o atmosferă care a favorizat unele acte de nesupunere: refuz de lucru, ori a dat ocazia elementelor huliganice să se manifeste zgomotos şi să profereze injurii sau facă afirmaţii cu conţinut necorespunzător.
 

Pentru acestea, menţionăm pe Cilică Ilie şi Dinca Grigore, minieri la Leurda ce cu prilejul prelucrării Decretului 306/981 au avut atitudine recalcitrantă, antrenând mai mulţi mineri la acţiuni de protest, Ionescu Gheorghe, electrician la mina Pleştina şi Ieremia Dragoş, minier de la Lupoaia au instigat la încetarea lucrului antrenându-se împreună cu alte elemente huliganice la acte de dezordine.
Având în vedere că faptele celor 13 persoane nu au întrunit elementele constitutive ale unor infracţiuni, acestea au fost avertizate în prezenţa factorilor de conducere din unităţile în care lucrează. Cu prilejul cercetării cât şi cu ocazia avertizării, persoanele respective şi-au recunoscut faptele, şi-au manifestat regretul faţă de acestea şi s-au angajat ca în viitor să aibă o atitudine corectă şi să nu mai comită asemenea fapte.
 

Se anexează tabelul cu cele 13 persoane avertizate.
 

b) Tot cu prilejul adâncirii cunoaşterii şi cercetărilor întreprinse în două cazuri, în baza datelor obţinute s-a trecut la recrutarea acestora ca surse ale organelor de securitate. Aceste persoane, atât din verificări cât şi cu prilejul discuţiilor avizate au dovedit că sunt utile şi corespund a fi atrase la colaborare, iar în activitatea desfăşurată ulterior au furnizat informaţii de interes operativ pentru securitatea statului.
 

b) Un număr de 6 persoane, despre care s-au obţinut date că au avut o atitudine recalcitrantă, s-au manifestat necorespunzător, iar în unele împrejurări s-au alăturat elementelor turbulente, fiind membri de partid, rugăm să aprobaţi informarea Comitetului Judeţean Gorj al P.C.R. pentru a hotărî măsurile statutare ce vor fi luate.
Se anexează nota de informare ce urmează a fi prezentată tovarăşului prim – secretar al C. Jud. P.C.R. Gorj.
În timpul documentării activităţii în cazul numiţilor Buzatu Ion şi Berejanschi Ştefan, despre care existau date verificate că au avut atitudini necorespunzătoare s-a stabilit că aceştia se situează pe o poziţie recalcitrantă […] fapt pentru care prin organele de miliţie au fost reţinuţi, condamnaţi conform prevederilor Decretului 153 la închisoare corecţională. După executarea pedepsei, cei menţionaţi nu vor mai fi primiţi în unităţile miniere.
Având în vedere faptul că au fost îndeplinite integral sarcinile stabilite de conducerea D.S.S. cu prilejul analizei evenimentului de la Motru pentru tragerea la răspundere a persoanelor vinovate de crearea actelor de dezordine, propunem ca organele Securităţii jud[eţului] Gorj să continue activitatea informativ-operativă în baza sarcinilor din planul de măsuri aprobate de dumneavoastră.
 

General Mr. Macri Emil
A.C.N.S.A.S., fond Documentar, dosar nr. 3.453, vol. 3, f. 269-270.
 

Notă privind persoanele avertizate în cazul evenimentului de la Motru

1. Boroş Gheorghe: născut la 16.01.1934 în Miheşul de Câmpie, jud. Mureş, fiul lui Gheorghe şi Ana, sudor la mina Pleştina, căsătorit cu domiciliul în oraşul Motru […] a fost condamnat de mai multe ori pentru infracţiuni săvârşite cu violenţă.
În noaptea de 19/20.10.1981 […] s-a angrenat la acţiunile unor elemente huliganice împreună cu care a participat la săvârşirea unor acte de distrugere la sediul Consiliului Popular din oraşul Motru. În procesul cercetării şi avertizării şi-a recunoscut faptele şi s-a angajat că în viitor va avea o comportare corespunzătoare la locul de muncă şi în societate.

2. Burtică Gheorghe, născut la 27.08.1953 în comuna Argeteană, Jud. Gorj, fiul lui Ion şi Maria, căsătorit şi are 3 copii, neîncadrat politic, fără antecedente penale, minier la mina Roşiuţa, cu domiciliul în com. Bala, jud. Mehedinţi.
În ziua de 20.X.1981 la locul de muncă a instigat colegii de serviciu să nu lucreze prin ameninţări pentru a se deda la acte de dezordine în incinta minei cerând unele „drepturi” şi eliberarea unor colegi despre care se presupunea că sunt reținuti de organele de stat.
Şi-a recunoscut faptele şi cu ocazia avertizării s-a angajat că în viitor nu va mai săvârşi fapte de acest gen.
 

3. Centrularu Petre, născut la 15.06.1950 în com. Atârnaţi, jud. Teleorman, fiul lui Ion şi Anica, căsătorit şi are 3 copii, mecanic la mina Câmpina, cu domiciliu în comuna Megeieşti jud. Mehedinţi, fost condamnat pentru neglijenţă în serviciu.
În ziua de 19 octombrie 1981 la terminarea schimbului 1, împreună cu alte elemente s-a deplasat la mina Leurda unde se află membrii din conducerea superioară de partid faţă de care a avut o atitudine necorespunzătoare, a îndemnat minerii de la această mină la acte de dezordine şi a împiedicat organele de partid şi de stat să restabilească ordinea, având faţă de acestea o comportare jignitoare.
În procesul cercetării sus-numitul şi-a recunoscut faptele pe care le-a regretat, a cerut clemenţă organelor de stat iar la avertizare a avut o atitudine corectă dând garanţii că în viitor a avea o poziţie corectă.
 

4. Cilică Ilie, născut la 01.XI.1939 în com. Ilevăţ, jud. Mehedinţi, fiul lui Nicolae şi Elena, a fost condamnat la Decretul 153 pentru tulburarea liniştii publice, căsătorit, are un copil, este miner la mina Leurda şi domiciliază în oraşul Motru […]
În ziua de 19 octombrie 1981 a săvârşit acte de dezordine la mina Leurda care au constat în: împiedicarea organelor Miliţiei să prelucreze unele acte normative, a scandat lozinci cu caracter revendicativ şi a îndemnat pe ceilalţi mineri să nu intre în subteran, contribuind la dezorganizarea procesului de producţie.
Sus-numitul şi-a recunoscut faptele şi în procesul avertizării a avut o poziţie corespunzătoare angajându-se că în viitor nu va mai săvârşi asemenea fapte.
 

5. Calea Vasile: născut la 01.05.1961 în com. Padeş, jud Gorj, fiul lui Ion şi Maria, necăsătorit, fără antecedente penale, mecanic la mina Roşiuţa, cu domiciliul în comuna Padeş, jud. Gorj.
În după amiaza zilei de 19 oct. 1981 fiind antrenat de alte elemente, la sediul minei Roşiuţa a provocat acte de dezordine, a făcut afirmaţii cu conţinut necorespunzător, după care s-a deplasat la sediul Consiliului Popular din oraşul Motru,purtând, agitând şi scandând cu o placardă pe care scria aceleaşi lozinci, a continuat în acelaşi mod ca să-şi semnaleze revendicările.
În procesul cercetării şi-a recunoscut vină iar la avertizare a avut o poziţie corectă.
 

6. Dima Grigore: născut la 08.07.1944 în com. Turceni, jud. Gorj, fiul lui Ion şi Joiţa, fost condamnat pentru ucidere din culpă, căsătorit şi are 4 copii, fără antecedente politice, minier la mina Leurda, cu domiciliul în com. Glogova, jud. Gorj. La sediul minei Leurda în ziua de 19.X.1981 a provocat acte de dezordine refuzând să intre în subteran, a scandat lozinci cu caracter revendicativ şi a avut o atitudine necuviincioasă faţă de organele de partid şi stat care se aflau în incinta minei în vederea restabilirii ordinii. Şi-a recunoscut faptele şi cu ocazia avertizării s-a angajat că în viitor va avea o poziţie corespunzătoare la locul de muncă şi în societate.
 

7. Baruţ Anton: născut la 07.04.1934 în com. Sântana, jud. Arad, fiul lui Nicolae şi
Iuliana, neîncadrat politic, fără antecedente penale sau politice […] vagonetar la mina
Roşiuţa, domiciliat în Motru […]. În seara zilei de 19 octombrie 1981, fiind pe schimbul III, a refuzat să intre în subteran, după care a mers la Consiliul Popular din oraşul Motru unde s-a antrenat cu unele elemente huliganice la acte de dezordine şi distrugere, a pătruns în sediul Consiliului de unde a sustras diverse obiecte pe care apoi le-a îngropat în grădina casei […] în com. Drăgarteşti.
În procesul cercetării şi-a recunoscut în totalitate faptele, au fost recuperate obiectele sustrase iar la avertizare şi-a regretat faptele, a cerut clemenţă, s-a angajat că în viitor va avea o comportare corespunzătoare şi se va ocupa de creşterea celor 3 copii minori.
 

8. Buşoiu Constantin: născut la 1 XII. 1939 în com. Godineşti, jud. Gorj, fiul lui Victor şi Ana, fără antecedente politice sau penale, căsătorit şi are 3 copii, mecanic la mina Roşiuţa cu domiciliu în com. Câlnic, jud. Gorj.
În ziua de 19.X. 1981 fiind în schimbul doi a refuzat să intre în subteran, a provocat unele acte de dezordine la sediul minei pe care le-a continuat şi la sediul Consiliului Popular din oraşul Motru, a strigat lozinci cu caracter revendicativ şi a împiedicat organele administrative să aprovizioneze cu produse de panificaţie chioşcul din incinta minei. Sus numitul şi-a recunoscut faptele, le-a regretat iar la avertizare a avut o poziţie corectă.
 

9. Gogan Valerică: ns. la 11.03.1949 în com. Cătune jud. Gorj, fiul lui Ion şi Jenică, fără antecedente politice sau penale, căsătorit şi are 3 copii, muncitor necalificat la mina Cimpoaia cu domiciliu în com. Cătune jud. Gorj. În ziua de 20.X. 1981 a refuzat să lucreze, a provocat acte de dezordine angrenându-se împreună cu alte elemente la
provocarea unor acte de dezordine, la sediul minei şi a împiedicat organele de stat în restabilirea ordinii, antrenând la asemenea activităţi şi alte persoane. În procesul cercetării şi avertizării, cel în cauză şi-a recunoscut faptele asigurând partidul că în viitor îşi va corecta poziţia şi muncii corect la locul de muncă.
 

10. Ieremia Dragoş: născut la 3.03.1941 în com. Boşareci, jud. Suceava, fiul lui Ion şi Claudia, fără antecedente politice sau penale, căsătorit şi are doi copii, miner la mina
Lupoaia cu domiciliu în oraşul Motru […]. În ziua de 20.X.1981 a instigat minerii să nu
intre în subteran, îndemnându-i să provoace acte de dezordine în scop revendicativ. A
împiedicat organele de stat să pătrundă în incinta minei pentru restabilirea ordinii, a scandat lozinci prin care cerea unele „drepturi” şi-a manifestat în public dezacordul faţă de Decretul 306/1981. În procesul cercetării a recunoscut faptele pe care le-a săvârșit iar cu ocazia avertizării a adoptat o poziţie corespunzătoare dând garanţii că în viitor nu va mai săvârși asemenea fapte.
 

11. Ionescu Gheorghe: ns. la 13.08.1961 în oraşul Băileşti jud. Dolj, fiul lui Ion şi Aneta, fără antecedente penale, necăsătorit, electrician la mina Ploştina, cu domiciliu în Motru. […] În seara zilei de 19.X.1981, împreună cu alte elemente a pătruns în sediul Consiliului Popular al oraşului Motru, unde a distrus mobilier, aparate de radio şi o maşină de calcul şi a întrerupt legătura telefonică (a participat la distrugerea unor bunuri). Sus-numitul şi-a recunoscut faptele comise iar în procesul avertizării a adoptat o poziţie corectă şi a cerut clemenţă având în vedere starea lui fizică.
 

12. Jerca Elisabeta: ns. la 20 oct. 1942 în comuna Grădineşti, jud. Gorj, fiica lui Constantin şi Elena, fără antecedente penale, muncitoare necalificată la C.M. Motru
[…] cu domiciliul în com. Grădineşti jud. Gorj. În ziua de 19.X.1981 a refuzat să înceapă lucrul şi a instigat minerii de la mina Roşiuţa să nu intre în subteran, îndemnându-i la actele de dezordine ce au avut loc la această mină.
În procesul cercetării şi-a recunoscut faptele comise iar la avertizare s-a angajat că în viitor nu va mai săvârşi asemenea acte.
 

13. Cirecescu Gheorghe: născut la 11.06.1937 în com. Greceşti, jud. Dolj, fiul lui Constantin şi Eugenia, neîncadrat politic, fără antecedente politice sau penale, fost conducător auto la Coop. „Progresul” din oraşul Motru, căsătorit are doi copii a fost sancţionat contravenţional de mai multe ori pentru tulburarea ordinii şi liniștii publice, în prezent pensionar pe caz de boală, cu domiciliu în com. Conceşti, jud. Dolj.
 

În seara zilei de 19 oct 1981 a provocat acte de dezordine şi distrugere în sediul poliţiei administrative din oraşul Motru, incendiind unele documente ce se aflau pe birourile de la parterul clădirii.
A îndemnat şi instigat şi alte persoane la acte de dezordine şi distrugere. A adus injurii organelor de stat care încercau să restabilească ordinea. Fiind […] în noaptea respectivă a fost accidentat de către participanţii la acte de dezordine fapt pentru care a fost pensionat (a suferit vătămări grave fapt pentru care ulterior a fost internat în spital şi pensionat cu ocazia cercetării a recunoscut şi regretat faptele săvârşite iar datorită stării de sănătate nu a fost reţinut <<acest caz a fost raportat anterior>>. Toate cazurile menţionate sunt lucrate informativ pentru cunoașterea permanentă a poziției şi atitudinii celor în cauză şi în scopul prevenirii săvârşirii unor fapte antisociale.) A.C.N.S.A.S., fond Documentar, dosar nr. 3453, vol. 3, ff. 272-275.

Notă

Din datele verificate pe care le deţinem rezultă că un număr de 6 persoane, membri de partid, în zilele de 19 şi 20 octombrie 1981 au avut o poziţie necorespunzătoare la locul de muncă, s-au dedat la acţiuni protestatare având un comportament contrar normelor de etică şi echitate antrenându-se şi la săvârșirea unor fapte antisociale astfel:

1. Frînculescu Ion, minier şef de schimb la mina Leurda, în ziua de 19 octombrie 1981, a adus injurii organelor de stat organelor de stat cu ocazia prelucrării Decretului 306/1981, a avut o poziţie recalcitrantă, a refuzat să-şi înceapă lucrul manifestându-şi dezacordul faţă de conținutul decretului.

2. Mamdres Dumitru, electrician la mina Roşiuţa, în noaptea de 19/20 octombrie 1981 a participat la actele de dezordine din oraşul Motru şi împreună cu alte persoane a pătruns în sediul Consiliului Popular.
 

3. Luţă Nicolae, minier la mina Roşiuţa. A luat cuvântul în faţa mai multor oameni şi-a manifestat în public dezacordul faţă de prevederile Decretului 306/1981 afirmând că nu va intra în mină până nu se va rezolva problema aprovizionării cu pâine şi alte produse alimentare instigând şi alte persoane la acte de protest şi să nu intre în mină.
 

4. Pavel Marian; electrician la mina Horăşti, în ziua de 19 octombrie deşi trebuia să intre în serviciu în schimbul III a venit în incinta unităţii la orele 15 când se făcea intrarea în schimbul II. Întrucât personalul era adunat pentru prelucrarea Decretului nr. 306/81, din proprie iniţiativă s-a dus în sala de apel şi a afirmat faţă de persoanele adunate că nu este de acord cu conţinutul acestuia şi că refuză să intre în mină, acţiune la care s-au alăturat mai mulţi oameni ai muncii care ulterior s-au deplasat la conducerea minei şi au continuat să se manifeste gălăgios.
 

5. Cirstemain Nicolae, electrician la mina Lupoaia, în dimineaţa zilei de 20 octombrie 1981 a refuzat să intre în mină şi împreună cu mai multe persoane s-a angrenat la acţiunea de protest, declarându-se de acord cu manifestările anarhice din ziua precedentă. A ameninţat pe conducătorul auto care adusese pâine la chioşcul alimentar din incinta minei să nu descarce şi să plece înapoi.
S-a manifestat anarhic şi faţă de organele de partid care s-au deplasat la mina Lupoaia.
 

6. Manţog Gheorghe, minier la mina Roşiuţa, în ziua de 19 octombrie a refuzat să intre în subteran, a fost unul din elementele care s-au manifestat anarhic şi a polarizat în jurul său şi alte persoane. A strigat lozinci cu caracter necorespunzător şi a antrenat la manifestări turbulente şi alte persoane pe care le-a determinat să se deplaseze cu autobuzul în faţa Consiliului Popular şi apoi la mina Leurda. A.C.N.S.A.S., fond Documentar, dosar nr. 3453, vol. 3, f. 268.
 


Notă cu persoanele sancționate conform Decretului 153 cu închisoare contravenţională
 

1. Buzatu Ion: ns. 24 mai 1956 în oraşul Motru localitatea Roşiuţa, jud. Gorj, fiul lui Vasile şi Georgeta, fără antecedente politice sau penale, căsătorit şi are 2 copii, fost muncitor necalificat la mina Roşiuţa, cu domiciliu în Motru, localitatea Râpa, jud. Gorj.
 

În seara zilei de 19. X. 1981 a participat la actele de dezordine de la mina Roşiuţa, a instigat minerii să nu intre în subteran, prin violenţă a determinat unii conducători auto să se deplaseze cu minerii de la această mină la sediul Consiliului Popular Motru – aici a continuat actele de dezordine, a pătruns în sediul Consiliului producând distrugerea unor acte şi bunuri – după eveniment a dispărut de la domiciliu fiind dat în urmărire pe ţară. În luna martie a fost identificat, reținut întrucât a provocat scandal în public și sancționat cu închisoare contravenţională pentru fapte ce cad sub incidența decretului 153.
 

2. Berejanţchi Ştefan: născut la 22 XI 1954 în com. Arbore, jud. Suceava, fiul lui Vasile şi Silvia, fără antecedente penale şi politice, neîncadrat politic, necăsătorit, muncitor necalificat la mina Lupoaia cu domiciliu în oraşul Motru, jud. Gorj.
În ziua de 20.X.1981 a provocat acte de dezordine la mina Lupoaia, a instigat şi ameninţat minerii să nu intre în subteran pentru a se deplasa în oraşul Motru, în vederea continuării actelor din seara de 19 octombrie. 

A împiedicat organele de stat să pătrundă în incinta minei pentru restabilirea ordinii. În luna noiembrie 1981 a fost reţinut întrucât a provocat acte de dezordine într-un local public şi sancţionat conform decretului 153 pentru tulburarea ordinii şi liniştii publice. Au fost luate măsuri ca după executarea pedepsei cei menţionaţi să nu mai fie reprimiţi în unitățile miniere. A.C.N.S.A.S., fond documentar, dosar nr. 3453, vol. 3, f. 271.


 
Ministerul de Interne
Penitenciarul Tulcea
Contrainformații 0058/03.09. 1987
Strict Secret
Ex. nr. 1
Aprob Şeful Serviciului
Mr.Aioanei Constantin

Raport cu propuneri de transfer a mapei de supraveghere a deținutului Sârbu Gheorghe
La data de 14.06.1983 a fost luat în lucru în supraveghere informativă deţinutul Sârbu Gheorghe, fiul natural al Elenei, născut la data de 24.04.1945 în com. Miroslava jud. Iaşi.
 

Susnumitul împreună cu alte elemente huliganice, în seara zilei de 19.10.1981 a
provocat distrugeri grave sediilor unor organe de stat din orașul Motru, jud. Gorj, fapt
pentru care a fost condamnat la 8 ani închisoare.
Luarea lui în lucru în supraveghere informativă a fost impusă de faptul că în detenție a fost semnalat cu manifestări ostile la adresa statului nostru.
Revolta minerilor de la Motru din 19 octombrie 1981 In cadrul măsurilor informativ-operative întreprinse asupra sus-numitului s-a urmărit să se stabilească dacă continuă să aibă manifestări ostile la adresa politicii şi statului nostru, ce îl determină, cât şi intenţiile lui, după punerea în libertate.
 

Din informațiile furnizate de rețeaua informativă, dirijată au rezultat următoarele:
 

După condamnare cel în cauză în relaţiile cu deţinuţii a adoptat o conduită
recalcitrantă încercând să influenţeze negativ pe unii dintre ei, fapt pentru care, prin
organul de comandă din unitate s-au luat măsuri disciplinare asupra deţinutului.
În unele împrejurări, ocazionate de transmiterea buletinelor de ştiri, în circuitul radiofonic din penitenciar a comentat ostil aspecte de politică internă a statului nostru,
în luna februarie 1986 afirmând că dacă la noi în ţară or fi mai mulţi oameni hotărâţi, care să organizeze a grevă, situaţia s-ar schimba, fapt pentru care, de către unii deţinuţi a fost poreclit «Revoluţionarul».
Considerându-se nevinovat pentru pedeapsa primită s-a exprimat că intenţionează să se răzbune pe cei care l-au condamnat pe nedrept, după punerea în libertate, însă nu a menţionat în mod concret pe cine anume şi cum vrea să întreprindă această acţiune.
Este o fire uşor influenţabilă, fapt pentru care este pretabil la comiterea unor fapte violente.
Exploatându-se această latură a caracterului său, prin factorii educaţionali din unitate s-a acţionat cu măsuri de influenţare pozitivă a deţinutului, de a renunţa la ideile lui nocive, fapt pentru care în ultima perioadă a detenţiei nu a mai fost semnalat cu manifestări ostile, adoptând o conduită corectă fiind retras faţă de ceilalţi deţinuţi.
Atât informativ, cât şi prin intermediul cadrelor cu atribuţii de reeducare din unitate s-a stabilit că deţinutul Sîrbu Gheorghe după punerea în libertate intenţionează să meargă la Comitetul Central al Partidului Comunist Român, unde să reclame că, după opinia lui, a fost condamnat pe nedrept.
 

Întrucât, la data de 04.09.1987 urmează să fie pus în libertate şi a declarat că se stabilește cu domiciliul în orașul MOTRU, jud. Gorj, propunem a se aproba transferarea mapei de supraveghere informativă a deţinutului Sîrbu Gheorghe, la organul de securitate al jud. Gorj.
 

Şeful Biroului
Mr. Negrilă Teodor
Ofiţer C.I.M.
Mr. Gălăţeanu Alex
Notă: La 02.09.1987 s-a comunicat la Securitatea Jud. Gorj despre intenția deținutului
de a se adresa C.C.
A.C.N.S.A.S., fond Informativ, dosar nr. 258713, ff. 1-3.

=====================================================================
============================================

Raluca Nicoleta SPIRIDON
REVOLTA MINERILOR DE LA MOTRU
DIN 19 OCTOMBRIE 1981



Sursa:
http://www.cnsas.ro/documente/motru/Motru%20final.pdf

=============================================== 
================================================================
=====================================================================


Constantin Soare, conducătorul minerilor care s-au revoltat împotriva lui Ceaușescu, în 1981,la Motru este exasperat de prevederile legii lustratiei, adoptata de parlamentari, în 2012. 
 La mai bine de 22 de ani de la evenimentele din 1989, parlamentarii au adoptat o făcătură de lege, care-i scutește pe UTC-iști (Mihai Răzvan Ungureanu, Cristian Preda), pe procurori de răspundere pentru perioada comunistă.
Legea Lustrației a fost respinsă de Curtea Constituțională ca fiind neconstituțională...
Concluzia e simplă: l-au omorât pe Ceaușescu, ca sa-i ia securiștii locul. 
 Până când?